Pe aripi de suflet

 

 

Lunecă cerul, coboară gândul şi tace în liniştea

lăsată de timp şi lumina arde (a)prinsă de dor.

 

Sfârâie tălpile. Îmi suflec mâinile cu degetele despicate  

când scrijelesc cuvinte, în pământ, adânc, cu urme.

 

Aleargă şoaptele pe aripi de suflet,

adiate de vânt şi foşnet de ramuri şi trosc...

 

M-am trezit pe aceeaşi banca. Banca noastră, tată

şi eram toţi trei în acelaşi spaţiu, dar (mereu) altă clipă.       

 

 

22.05.2015, ora  12,39’

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->