Pe calea luminii

Trec timpul printr-o râşniţă stricată
îl pun apoi în oala de fiert pe foc
degeaba, nimic nu se schimbă,
urme pe zăpadă de lupi
care pleacă în haită,
aşteaptă să atace singurătatea rătăcită.

În această lume duplicitară
gândurile mele caută răspunsuri
la întrebări nepuse de nimeni.

Mă-nvârt în cercurile cu somnul bolnav,
visele-mi sunt păsări
cu aripile frânte de pietre
căzute din nori albi.

Dacă vedeţi o stea călăuzitoare pe cer,
mergeţi şi voi după ea,
nu se va opri până la locul făgăduit
naşterii luminii adevărate.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->