Mi-e dor de-o femeie la pianul cu coadă,
Să-i văd degetele cum apasă pe clape,
S-aplaud iubirea unei regine schiloadă
În arderea din care nimic n-o să scape.
În câte galaxii străluceştese alba stea
Şi câte altele rotind pe cer au rămas,
Cepusculul se stinge vâscos ca dragostea
Iar lumea-n fiecare zi mai face un pas.
Pe o mare cu ţărmuri înalte de oglinzi
Luceafărul-şi reflectă pe faţa apei clar
Lumina-i tremurată ce nu poţi s-o desprinzi,
Ca să rămână gerul în cercul său polar.
Aud cum clipele se alungă de se sparg
Iar cântecele lumii departe nu ajung,
Corăbii negre cu flamuri prinse la catarg,
Drumul până la tine îl fac atât de lung.
Să-i văd degetele cum apasă pe clape,
S-aplaud iubirea unei regine schiloadă
În arderea din care nimic n-o să scape.
În câte galaxii străluceştese alba stea
Şi câte altele rotind pe cer au rămas,
Cepusculul se stinge vâscos ca dragostea
Iar lumea-n fiecare zi mai face un pas.
Pe o mare cu ţărmuri înalte de oglinzi
Luceafărul-şi reflectă pe faţa apei clar
Lumina-i tremurată ce nu poţi s-o desprinzi,
Ca să rămână gerul în cercul său polar.
Aud cum clipele se alungă de se sparg
Iar cântecele lumii departe nu ajung,
Corăbii negre cu flamuri prinse la catarg,
Drumul până la tine îl fac atât de lung.
-->
Comentarii