Pe Muntele Golgota-n sus,
de aur inima având,
Crucea de lemn căra Iisus,
lovit, hulit, din greu oftând...
Sub Crucea grea, dulce povară,
mergea pe calea mântuirii
tăcut, sub ploaia de ocară,
ducând păcatul omenirii.
Iar astăzi, plini de vanitate,
din aur cruci la gât ne-am pus,
purtând păcatul mai departe,
uităm de Crucea lui Iisus.
Şi-L răstignim mereu pe cruce,
în orice zi cuprinşi de rău,
credinţa de la noi se duce,
în Iuda eşti… şi tu, şi eu!!

Comentarii
Cu mare drag,
Admiraţie!