Pe o toamnă de brume
lumea se coace în coajă,
iese în afara ei să nască
îngeri fără aripi.
Se crede că e un mileniu de zbor
în faţa noastră-n urcuş
de-n jurul pământului rotit
oameni se plimbă-n voie.
Doar zilele şi nopţile curg
desfăşurate dintr-un timp fără capăt
ca o apă ce trece din una în alta
şi pornită rotund de la început
trece prin porturile luminii
albastră ca un cer înnoptat.
Cuvintele
îmi fulgeră gândurile
şi mi le pune în memorie sparte,
să iese în afară şi să nască
o lume mai bună.
-->
Comentarii