Din hăuri neştiute şi zăpezi virgine
S-au ridicat speranţele spre stele.
Precum o pasăre spre zările senine
Îşi întind aripi gândurile mele.
Prin crânguri se aude cânt de primăvară,
Răsar pe ramuri muguri de nelinişti,
Iar ale mele doruri rătăcesc pe-afară
Duse de vânt şi fără de oprelişti.
Se-nchid cuvintele peste dureri flămânde,
Gândul nu-şi mai opreşte prăbuşirea,
Doar florile cu ale lor vise plăpânde
Mai pot opri pe culme rătăcirea!
O zbatere de aripi îmblânzeşte cerul,
Iar cântece se-nalţă dintre câmpuri;
Prin flori a poposit de-acum bijutierul
Şi colorează marginea de drumuri.
Tresar în mângâieri de vânt alte destine,
Sub zare înfloresc visele mele,
Altă primăvară năvală-i peste mine
Cu ale ei miresme şi idile.
-->
Comentarii
Mulţumesc frumos, d-na Drăgan!
D-na Lenuş, mulţumesc frumos de prezenţă şi apreciere!
Foarte frumos! Aprecieri.