Peştera sinelui

Sunt dăltuit pe un perete de sare
cu numele în care am locuit

peştera sinelui.

Alte urme s-au şters ori a picurat
pe unde am trecut lipsit de anotimpuri.

Umezeala e ca o bestie în oase
făcându-i zile negre cărnii,

până şi piatra
are în inimă puţină căldură
încât se zideşte în păstrarea ei pentru alţii

şi aşteaptă gloria tandră
a Dumnezeului ei în templu.

Nu pot să strig doar murmur
numele tău în cuvinte,

tu mă auzi şi mă laşi
să trec mai departe prin lucruri.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->