pe verticala cerului albastru
iar ne dăm huța pe boltă,
tu cu firea cea involtă,
eu planând ca un condor
peste tot ce-mi este dor.
pe verticala cerului albastru,
eram noi singuri fără nici un astru,
pluteai cu păru-n vânt lipit de cer,
călare pe-un sălbatic rinocer,
eram în jungla cerului, prin iad,
și cosmosul rânja frumos la noi
și ne-arăta din cărți doar cifra doi,
doar doi amanți prin iadul blestemat,
cu două inimi date la remat,
cu două guri hulpave de venin,
(aici mureau toți oamenii în chin)
îmi lăsam tâmpla mea pe sternul tău
și așteptam blestemele din hău,
așteptam focul sacru să ne ardă
sau gâtul nostru sub tăiuș de bardă,
piciorul tău curgea așa duios
pe-o doină dintr-un fluieraș de os,
iar ochii-nsângerați de-atâta dor
se oglindeau în apa de izvor,
bătea un vânt și ne era răcoare
ne eminescizau teii în floare,
căram cu noi povara de eres
și ne ningeau dureri făr-de-nțeles.
hai să ne schimbăm numele și firea
ca să ne-nflorească iar iubirea,
să mergem pe unde-am fost odată, hai,
să preschimbăm deacum iadul în rai.
hai să-mpingem cerurile-n sus
și de la răsărit pân-la apus
să fie raiul nostru plin cu flori,
să te ridic încet de subsiori,
să ne-mbătăm de-atâta fericire
ca în seraiurile bizantine,
unde grădinile ne cresc în sânge
și nu ne-ar mai veni deloc a plânge,
cu luna de pe cer ca lacrimă
și cu iubirea, patimă.
s- adormi în vise pe timpanul meu
și eu să te visez mereu,
să bem din dragoste doar elixir
și inima să țipe în delir,
în ochiul meu să moară și lumina
și să-mi asum de-a-ntrgul toată vina,
mai lasă-mi clipa, dragă, nu mi-o lua
e primăvara mea și-a ta,
hai să-nflorim ca macii prin livezi
păscuți de căprioare și de iezi,
hai să fugim din lume peste timp
și să ne facem noi un anotimp,
să căutăm de pe pământ o țară
cu-o dulce și-o eternă primăvară…
duminică, 13 mai 2012
-->
Comentarii
Frumoase versuri