În tainele nopţii îmi zboară gândul,
În abisul existenţei, când Pământul
Era în stăpânirea lui Zeus, iar oceanul
Dansa precum Poseidon 'i-arăta tridentul.
Stăpânul apelor, într-o clipă de rătăcire,
S-a pierdut într-o nefirescă iubire:
Vrăjit – urâta lumii i-a fost muza –
Urmaşi i-a dăruit atunci Meduza.
I-a fost moaşă Perseus. Cu un cap tăiat,
Cu sabia, Meduzei naşterea i-a uşurat.
În existenţă i-a fost primul pas,
Os din zei, cal înaripat – Pegas.
A slujit zeii, cu tot sârgul,
În Olimp și au cutreierat Pământul,
Purtaţi, mai iute decât vântul,
Prin locuri unde nu te duce gândul.
Os de zei a înmulţit pe Pământ,
Ce falnic aleargă cu pletele în vânt.
S-a-mprăştiat apoi printre stele
Şi cureieră şi acum printre ele.
De-i poartă visul prin a lui Pegas constelaţie,
Faptele lui visătorilor-‘s o sursă de inspiraţie:
Îşi ostoieşte arsura setei, poetul, de la izvorul
Ce a țâșnit din locul unde a lovit cu piciorul.
MdRaesculum 11.05.2010/ rev. 26.06.2011
-->
Comentarii
Frumos poem Mircea am lecturat cu placere
Mulțumesc, Maria și Camelia, pentru popas și aștept să văd urme ..din constelație pe paginile voastre
Poemul unei legende. Am lecturat cu placere, Mircea!
Pegasus....Winged Horse
http://youtu.be/mLO7v65jpPk
acolo sunt urme de admirat ,poate,
daruind muritorilor de rand din toate!