Am desprins de pe cer floare dalbă de nor,
Și mi-am prins-o în păr, cu agrafă de jad,
Din Edenul pribeag, curg suspine de dor,
Răstignite lasciv, pe crenguțe de brad
.
Am țesut strai domnesc de șuvițe bălaie,
Din a zânelor plete, ce horesc deșucheate,
Frământând lutul moale prin obscure zăvoaie,
Cu picioare desculțe, pe cărări neumblate
.
Mă admir în oglinda ce-mi surâde ironic,
Din laguna salmastră, în tăceri siderale,
Sânziană căzută pe tărâm babilonic,
Renăscută din patimi și din legi ancestrale.
Bob de rouă culeg din al inimii spasm
Și-l înșir pe un fir de gingaș borangic,
Rugăciuni plămădesc în al minții marasm
Și-n abisuri adânci catedrale ridic.
-->
Comentarii