13. (poezie, cyberpoem, cyberproză, cybereseu)
~ ciclu Matrix – ficţiune coerentă erotică ~
Eros în dimensiuni prăbușite și alte spații deșarte
Dedicaţie: „Trupurilor transpirate ce își scriu propria nemurire, evadând din regula sterilă a convențiilor administrative în penumbra uzinei.”
I: Geografii Clandestine
decor: în cabina strâmtă a unui lift de sticlă blocat între etajele 14 și 15 într-un zgârie-nori corporatist
(ea - 33 de ani, notar public, concubină într-o relație administrativă uzată; el - 35 de ani, inginer electromecanic, proaspăt divorțat, burlac liber de convenții)
pendularea pe cabluri în colivia de sticlă
miezul nopții oprește brusc motorul ascensorului
firele grele de oțel scâncesc scurt
sub tavanul de tablă
suntem doi clandestini suspendați deasupra orașului
unde fiece contract civil
verighetă sau partaj obositor
se prăbușește definitiv
în puțul adânc al clădirii
obiceiurile se sting
pe oglinzile mari ale cabinei
mirosul intens de ozon electric
metal și plastic
ne inundă plămânii încordați
în această penumbră verticală
hainele tale de birou descheiate în grabă
cu o foame oarbă
par niște epave ale unei respectabilități de mult pierdute
pânza subțire a lenjeriei
se lipește lasciv de piele
în timp ce primele pipăiri grăbite
deschid preludiul
îmi presezi brutal trupul de panoul metalic cu butoane
manetele de urgență ne ating spatele drept
încordat
lumina albastră de avarie
îți developează formele
în timp ce degetele mele mari
îți caută șoldurile pline
această mângâiere circulară
electrică
chinuitoare
îți taie instantaneu respirația în spațiul strâmt
îmi lipesc buzele fierbinți de gâtul tău de fildeș
găsind pulsația rapidă ce trădează urgența dorinței
fiecare sărut flămând
lasă o arsură curată în beznă
anulând fiece barieră morală
sau politețe artificială
unduirile tale elastice urmează balansul nacelei
pregătind o descătușare brută
a instinctului primar
întredeschizi gura
și îmi primești întreaga limbă
într-un joc febril de așteptare
plin de seve fierbinți
simt gustul sărat al transpirației
amestecat cu parfum
o savoare interzisă
ce ne penetrează conștientul adânc
rațiunea se anulează total
sub asaltul acestui instinct
lăsând doar mecanica oarbă a plăcerii absolute
mă împing în tine direct
adânc violent fără calcul
o pătrundere profundă
ce face cabina să vibreze ritmic
strigătul meu ascuțit de plăcere
se lovește de sticlă
pierzându-se în tăcerea oarbă
a zgârie-norilor pustii
sânii mei se strivesc de pieptul tău
încordat la fiece impact
sfârcurile rigide înțepând pielea
în acest haos mecanic
te simt ca într-o menghină biologică
o poartă strâmtă a voluptății
unde totul devine doar puls
nu mai căutăm justificări
sau alibiuri pentru cei de acasă
ci expulzăm obiceiul prin fiece mișcare brută
grea
sudoarea dulce ne spală ultimele măști de respectabilitate
pecetluind sentința definitivă a cărnii noastre libere
explodăm împreună sub lumina ce pâlpâie intermitent
într-o descătușare de pulsații supreme
și extaz simultan
orgasmul ne lovește ca o prăbușire
a tuturor structurilor urbane
lăsându-ne secătuiți de energie
pe podeaua de linoleum
obosiți și fericiți în această împreunare acceptată în beznă
ascultăm cum liniștea dimineții
se așterne lent în zori
ștergând definitiv
și ultima verigă a realității lor sterile
©unionmetan, 2026
-->
Comentarii
Wow, ce imagini mișcătoare...😏😀