La moartea mamei mele nu am plins ,
Eram de stana , viata linga moarte ,
Atita suparare m-a ajuns
Ca tot , din mine , era prea departe !
S-a rupt in mine ceva sfint si pur ,
S-a rupt , probabil , linia de singe
Ce ma unea de mama ca un snur ,
Si nu-mi mai da voie sa pot a plinge !
La moartea mamei mele am atins
Astralul si pamintul , intr-o doara ,
Lumina rece,-a focului nestins ,
Care ,-ncet , ne consuma si ne inconjoara !
*
La moarte...fara lacrimi sint ,
Aidoma cu stana ,
O viata linga moarte , pe pamint ,
Cum fost-am eu , cu mama......!
-->
Comentarii
REVERENŢĂ!