Pentru Gellu Naum
muezinul zbura împreună cu noi
şi striga în microfon: rugaţi-vă !
sunt în delir şi îşi ducea mâna la frunte
îngeri orbi mă purtau peste case
vedeam prin ochelari infernul din ceaţă
în haremuri se dansau dezmăţuri
femeile de ceară se aplecau pentru desfătul bărbaţilor
din ele picurau lacrimi de ceară
străveziul lor până la suflet mă emoţiona
nimeni nu le prindea cu plasa de fluturi
nimeni nu arunca cu pietre
şi nici cuţitele nu sclipeau în umbră
iubita mea îmi şoptea: te părăsesc
nu mai am nevoie de tine
ar trebui să te muţi cu părul tău alb într-o grădină
să izgoneşti gândurile că mai ai viaţă
şi din glasul ei începu un tzunami
cădea tencuiala de pe case şi clopotele făceau ding dong
în vântul toamnei noastre
păsările se întorceau la cuiburi
singure, fără pereche
erau de cristal şi se spărgeau cu zgomot
eu le adunam şi le lipeam cu gumă de mestecat
nimic nu va mai fi ca înainte, mi-ai spus
pricepi?
AG
-->
Comentarii