Peregrin prin timp

Uneori, vine câte o zi sălbatică
care te striveşte sub orele ei îngheţate.
Îmi rupe din tăcere cuvântul şi-l pune
în oasele unui poem de pământ.
Ruginesc în el luceferii
în căutarea unor fete, să-i iubească
nepământean de mult.
Am renunţat la aşteptările lungi,
m-am împăcat cu gândul şi drumurile nefăcute.
Tinerele femei au plecat cu valul,
n-am cu cine fura o noapte
şi rămâne necosită de nimeni.
Vin anii târzii, praful se aşază pe nerv,
sânul tău oval se înstrăinează de formă,
toate presimţirile mele rămân oarbe.
Noaptea se surpă în dimineaţa apelor,
corăbiile norilor aleargă caii mării prin valuri,
singurătatea fuge şi se apropie de pustiul
prin care nu vreau să trec.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->