16. (poezie, cybersonet)
~ ciclul cărindar de argint ~
cina cu viscolul (cybersonet CDLXXVI)
vântul urlă în amurg
în amurg viscolul un oaspete turbat
sfarmă nămeţii cu un urlet sâcâitor
suge din horn un suspin lung gemător
şi bate-n geamuri cu pumnii înfometat
el cere cină vrea să-mi fure tot calmul viitor
să răstoarne lumea pe dos în vâltoare masat
să-nece focul şi cuvintele-n gură îndopat
să facă din casă un refugiu mai primitor
îi deschid uşa gândurilor mele nu prea roze
le las să joace cu el în întuneric d
să-şi verse spaima lui cea surdă în nevroze
iar eu la lumina şoptită a unei veioze
îi aud baletul cum se sfârşeşte coleric
şi cum tăcerea se toarnă lină peste buze
rima abba baab cdc dcd
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii