Cu soarele
arzându-mi capul,
întins pe banca parcului,
parcul de lângă spitalul
în care aştept perfuzia speranţei,
mănânc vorbele gândurilor coapte
şi ud hârtia cuvintelor şiroite.
Trec,
trec oamenii deavalma
în susul şi josul clipelor
şi seara,
seara-mi vine
inima din plimbare
căutând poarta boemă
în vorbele din telefonul ce stă
şi stă,
stă lângă mine pe banca
adormită de iz-ul de verde
şi banane ce fuste largi
la 5 lei grămada, le vând,
le vând
de parcă ar vinde flori,
florile iubirii de viaţă,
de tu,
de eu,
de noi amândoi
prinşi şi adânc
respiram
respirând iubire.
-->
Comentarii