Perjarul
Din Comuna Rădăşeni,
Mai la deal de Fălticeni,
E o faimă răspândită
De-o-ntâmplare inedită.
Cică o cioară dintr-un pom,
A furat de la un domn,
Perje dintr-un prun bazat.
A dat iama… ş-a zburat!
A-ncercat omu’ s-o prindă,
Aruncând la ea din tindă,
Cu chetroaie şi cu sape,
Din cioc pruna ca să scape.
Şi văzând că ist demers,
A rămas fără succes,
A rugat-o atunci în toane,
Măcar sâmburele să-l întoarne!...
Nu pruna era problema,
Ci sâmburele crea dilema:
Că-i sămânţă pentru pom
Şi altul s-ajunge domn!
Şi de-atunci din cea pricină,
Fără nici o altă vină,
Cine-i neam din Rădăşeni,
„Perjar” e şi-n Fălticeni!
Şi d-atunci acest renume,
Chit că pleacă de la prune,
E pentru omul zgârcit,
Prea avar şi pricopsit.
Dar demersul meu artistic,
Chiar de e puţin caustic,
Se termină c-o-ntrebare:
Cum se cheamă acela care
Fructele iradiază,
Sămânţa o estompează,
Ca să nu scape, pe bune,
Sâmburi productivi în lume?
15.01.2015
Foto: tablou de Abdessadeq Kaoui EL Kaoui
-->
Comentarii
Citit cu drag!