Peste tot ...

Peste tot ...

Peste tot numai apă, peste tot numai valuri,
când versul e scris în ceruri de lună,
nu mai sunt oameni, peroanele-s dealuri,
o zi se destramă, o noapte o împreună.

Peste tot suntem visuri, ce tremură-n șoaptă,
respirând un trecut și clipe uitate,
durerea cerească în ploi e vărsată,
când plângeri-s apusuri de atingeri furate.

Adunăm peste tot din vise destine,
le lăsăm la o poartă, amândoi ca și cânt,
cât mai arde lumina, în gări, sau pe șine,
te întreb, ești aceeași, căci eu, tot eu sunt ?

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->