Aura invizibilă ca un simbol
urcă în mine adâncul
de te miri câte trepte mai sunt
de scap întunericul ce ne urmăreşte
şi lumina prin el o aprind,
căci numai gândul mă face să înţeleg
punctul infinitului mic
de unde începe urcuşul
şi nu se mai termină.
Dacă vreau să fiu arhicunoscător
nu pot
nici nu-mi zăresc aura ca un cerc
ce poate părea mică,
nu încap cu tot ce-mi închipui
şi-mi cade o lacrimă
petală de sare.
-->
Comentarii