Stăm pe terasa amintirii noastre,
înserarea revarsă o rază de lumină,
au înflorit în grădină toți trandafirii,
doar o lacrimă ascunsă, este străină,
încet ziua își pierde urma de lumină.
Stăm pe terasa amintirii noastre,
adieri suave ne inundă privirile,
coboară noaptea peste zidurile vechi,
somnul ascuns printre gene veghează,
și-n crâng frunza încet se așează.
Stăm pe terasa amintirii noastre,
printre frunze Luna se strecoară,
trece liniștită printre genele grele,
murmură vântul printre frunze,
ne acoperă trupurile cu petale de roze.
Stăm pe terasa amintirii noastre,
smarald de rouă printre raze de Lună,
și toamna intră repede în al ploii joc,
cu pași mărunți trec clipele grăbite,
cad petale pe terasa noastră iubite.
1.01.2019
-->
Comentarii