Sub crengile goale ale bătrânului tei,
din gând un zâmbet se desprinde,
Mă privești lung și-mi spui ce vrei,
se zbuciumă vântul, geamul se închide.
Prin pașii clipelor tremură o adiere,
toamna lipește de noi petice zdrențuite,
Sub crengile goale este multă tăcere,
miresmele teiului bătrân le am în minte.
O îmbrățișare printre cioburi de lumină,
aleargă pe cer norii, stoluri călătoare,
Cade și ultima frunză de pe tulpină,
și – n suflet se ascund clipe temătoare.
Îmi aduce anotimpul pe umeri un șal gros,
culorile geamului vor mereu să ne mintă,
De undeva se aude vântul rece și nervos,
sub cioburi de lumină privirea ta mă alintă.
Genele zorilor mângâi geamurile întunecate,
ochii se ascund bine pe sub liniștite gene,
Se izbesc de geamuri clipele toamnei tăcute,
m-ai sărutat printre a ochilor albastre ape.
Teiul scutură pe noi multe frunze ruginite,
gândul caută spre geam o rază de soare
Se aud ploile curgând printre clipele tăcute,
printre petice zdrențuite este altă culoare.
31.03.2019
-->
Comentarii
Minunate versuri!