punctul pe i punem...într-un punct azur
de firave amintiri ne ascundem...
un punct albastru și un salut de bine
ție...ție ,un veteran de Phoenix neînfricat de aranjat destine
astăzi totuși desenezi numai pe asfalt radacine...cine știe
muza într-o străfulgerare goală apare
un punc de aur aici...un punct roșu dincolo pe tâmple
unde zboară și unde se odihnesc vise mărunte
ne umpli,tu cu iluzii reci sufletul nostru dezorientat...
uiți trecutul...uiți și prezentul hazard fără de ieșire
menirea ta este ca să faci risipă în vara asta de ecouri febrile...
strici astfel aripile tale - Phoenix ...se rupe lanțul slăbiciunilor
cade jos punctul de pe i...curios dezastru ...vara ne îneacă în amorțire!
-->
Comentarii
Multumesc mult draga mea Delia!Incerc sa ating niste coarde sensibile sufletesti...incerc sa ajung la nivelul dorit...si de foarte multe ori nici nu sunt impacata cu ceea ce fac si nici cu mine insumi...dar merg mai departe,nu ma intorc din drum...Doamne ajuta!
Poezia ca o pictură...la fel de sensibilă , la fel de profundă, la fel de frumoasă precum picturile tale. Cu admiraţie.