Pierdut

Pierdut

Autor: Ştefănescu Dumitru-Cristian
---^^^!!*****!!^^^---

Cuvinte se rotesc în cap
Mă hărţuiesc fără-ncetare
Degeaba tot încerc să scap
De boala asta îngrozitoare.

Undeva pierdut pe cer
În a norilor spărtură
Eu renasc şi apoi pier
Într-o crâncenă furtună.

Aud o nechezătură
Armăsari înaripaţi
Trag în grabă o trăsura
Zboară parcă sunt turbaţi.

În trăsura nişte zîne
Servitori, vreo doi pitici
Ce îngână rugi păgâne
Înţeleg că sunt amici.

Şi o zînă mă întreabă
Ce-i cu dumneata aici?
Pleacă iute.Ce n-ai treaba?
Din baghetă face plici.

Din visarea mea neghioabă
Cad îndată şi mă împlânt
Blestemat de zîna snoabă
Adânc tare în pământ.
..................................

Când mă pierd sunt fericit
Mi-e chipul oglindit în ape
Strălucitor şi liniştit
Pe drumul meu fără hârtoape.

Încep să calc mai apăsat
Nu mă mai tem de omenire
Ştiu că am sufletul curat
Aşa cum e a mea menire.

Tuesday, 03 February, 20151979335722?profile=original

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->