Când treci pașii tăi lasă urme de dor pe plaja pustie. Eu le ascult chemarea dar ei se pierd în neantul iubirii dincolo de marea amăgirilor. Rătăcesc pierdut pe-o plută a amintirilor frumoase purtat în derivă de valurile gândurilor pierdute cu speranța atingerii țărmului iubirilor neîmplinite unde sper să te găsesc și să redau ochilor tăi sclipirea de odinioară. Drumul e marcat cu rătăcirea prafului de stele presărat în părul tău iar flacăra ce arde veșnic în sufletul tău în neagra noapte a gândurilor reci e farul care mă călăuzește. Furtuna de lacrimi sărate s-a abătut asupra visurilor mele cu intensitatea unui uragan spulberându-le în mii de particule de dorinți ascunse și nepătrunse purtate acum întru implnirea lor de vânturile nebune. Dincolo de orizont deslușesc silueta unei sirene, o adevărată Fată Morgana a mării care mă ademenește în mrejele ei cu inconfundabilul ei cântec și incredibila ei voce, o îmbrățișez dând ușor să o sărut, mărturisindu-i cele mai ascunse dorinti dar ea, stropindu-mă ușor cu câteva picături de apă, imi spuse cu glas de zeita pietrificata: Gigele ! Gigele scoală! Fi-ți-ar sirena de ras să-ți fie!
-->
Comentarii