Pierduta însăilare…

 

Într-o tăcere mută

din gestul negândit,

 

dezvelindu-şi

gingiile golite de sânge

 

spiritul său

se va pierde pe sine

ca-ntr-o piramidă răsturnată

 

să refacă în propria minte gândurile

dintr-o contopire inefabilă

 

punctând

cu lumini zburătoare

 

întunericul nopţii

din mormântul ce devenea

perfect de neted.

 

Biata alegorie a neputinţei

 

i se însăilase în minte…

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • te imbratisez Delia, multumesc si mult succes maine la lansarea antologiei, toate cele bune tie si tuturor d'acol', o zi frumoasa, Marius

  • Din pierduta însăilare şi din alegoria neputinţei, iată se nasc perle şi diamante.Cu sinceră admiraţie petru transpunerea atât de reuşită a trăirilor cele mai adânci în cuvinte.

Acest răspuns a fost șters.
-->