Într-o tăcere mută
din gestul negândit,
dezvelindu-şi
gingiile golite de sânge
spiritul său
se va pierde pe sine
ca-ntr-o piramidă răsturnată
să refacă în propria minte gândurile
dintr-o contopire inefabilă
punctând
cu lumini zburătoare
întunericul nopţii
din mormântul ce devenea
perfect de neted.
Biata alegorie a neputinţei
i se însăilase în minte…
Comentarii
te imbratisez Delia, multumesc si mult succes maine la lansarea antologiei, toate cele bune tie si tuturor d'acol', o zi frumoasa, Marius
Din pierduta însăilare şi din alegoria neputinţei, iată se nasc perle şi diamante.Cu sinceră admiraţie petru transpunerea atât de reuşită a trăirilor cele mai adânci în cuvinte.