Tăcerea repetă în zgomot de şoapte, colinde
cu îndreptar de şale, brâu pentru privirea de jos
agale picată de timp,
spre sus,
spre cer din zări cu fulgi care-şi întârzie căderea
şi cerneala curge pe hârtie fără noimă.
Cuvintele leagă mintea de suflet cu gânduri
de zi dezbătute în şedinţă, fără ordine. Încă,
pavele îmbracă pământul în culoare de gri
pe aleile din parcuri şi leagăne de vise dispar
şi apar ca-ntr-un puzzle cu piese lipsă de iarnă.
Închid ochii să mă văd cum arunc vreascuri în foc, focul
de viaţă la ceaun cum bolboroseşte mămăliga şi poame
stau să cadă din podul de peste toamnă înjghebat şi copii
la poartă, buhaiul încearcă şi crengi de brad îşi lasă mireasma
la fereastră
cu lumină.
08.12.2015 ora 14,04’
-->
Comentarii