Pisica şi căţelul

Pufoasă şi mică,

gingaşa pisică

avea a ei muncă,

cu a ei stăpână, împreună,

vindeau ziare, mână-n mână.

Venea omul de la piaţă,

cu un zâmbet larg pe faţă,

de la pisica şugubeaţă!...

Căţelul pletos,

privind doar în jos,

cu picioare scurte

şi cu gânduri multe,

îşi făcea traseul,

uda o floare, un copac,

făcea treaba mare,

şi-i punea capac,

alerga-o raţă-n păpuriş,

mârâia un beţiv prin tufiş.

Îndreptându-se spre acasă,

văzu pisica pe masă,

cum stătea lângă ziare,

plină de-ncântare!...

Se ridică spre ea, pe lăbuţe,

altfel decât cu alte mâţe,

cu o privire galeşă,

spre pisica ţanţoşă.

Aceasta la rândul ei,

mai blândă decât cu alţi căţei,

gheruţele nu şi-le-a scos,

n-a scuipat în sus şi-n jos!...

Cei doi s-au apropiat,

uşor, cum nimeni n-a sperat,

şi, bot în bot,... s-au pupat!...

Fericire mare, pentru fiecare,

aşteptau să iasă la plimbare!

De lungă durată nu a fost,

vânzarea de ziare mergea prost,

pisica a plecat cu chioşc cu tot.

Aşa a vrut viaţa lor să fie,...

au trecut partea cea grea

şi s-au poticnit în altceva!...

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->