Ploaia

Ploaia 


Sunt ud de nori iubito 
şi mă preling toamnă, 
când ceru-şi plânge lacrima 
de ploaie, ca eu să zbor fără oprire 
în tăcerea cu care mă mângâi 
arămiu, zarea mea, întinsă ! 

De ce ai decupat clipa trăirii mele, 
ca să te joci cu şoapte frunze, 
în cubul statornic, 
al paşilor mei tăcuţi, 
care mă afundă, într-un somn 
peste alb ? 

În adormirea mea, am să te fac 
lacrimă de seară, când voi lega 
ecourile sfinte, în râu curat 
şi voi drămui şoapta, unui alt 
anotimp de zbor. 

Tu, tu să îmi povesteşti atunci 
de clipele de viaţă 
şi eu am să mă preling picături de ploaie, 
în palmele tale de vise, 
încă un anotimp !

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->