ploaia de iunie
plouă peste valea copilăriei, limpedea ploaie,
îmbrățișază copacii și câmpul și dealul și muntele,
ploaia aruncată de vânt de pe strășini
ca atunci când ne-am cunoscut
și noi fără umbrele dansam
și ploaia cădea în torente deschise, fără sfârșit,
coborând pe drumuri de lut la munte,
cădea ceas după ceas ca o artilerie automată
până intra în oase, până intra în vară,
ploaia neașteptată, lunga surpriză, contemplată
de amândoi în seara aceea de vis,
ploaia pe care o ascultam ca pe o muzică
împreună cum se întorcea în noapte cu sunete stranii
să ne spele dragostea noastră care se umpluse
de zgură, tu râdeai, sub fusta lungă picioarele goale
îți înghețaseră, ploaia îți curgea pe spate,
ne afundam brațele unul în altul,
lumina plecase din cuiburi, umezeala
lăsase ascunse păsările care dormeau sub brațul nopții,
auzeam ploaia crescând în arteziene,
umplând aerul serii de mister și frumusețe,
aripile cerului coborâseră peste lume
și ne îmbrățișaseră și pe noi în maramele de vis
ale pufului de întuneric, căldura sufletului tău
plină de foc și zăpadă, răcoarea pe care
o învăluiai între buze făcea din cuvintele tale
un susur de crânguri, cu tine am descoperit vara,
cerul și misterul ploii de iunie…
vineri, 14 iunie 2013
-->
Comentarii
Mulțumesc tuturor cititorilor mei.
am lecturat cu placere!..frumos !
Frumos poem!