Pe faţa ta nevăzută
a crescut o stâncă de cremene
care aprinde ierburile înalte,
de se topesc în cenuşa gândurilor
în care mă înfăşori
nevătămat şi supus.
Ovalul din mine se mişcă
şi cade-n ispita de foc.
Ape de sete-şi evaporă trupul
şi tu le sorbi ca pe un abur
pe care gura mea îl lasă
în văzul luminii,
ploaie cu soare.
În clipa de trecere-n altă stare
pielea ta se înroşea,
la atingerea ei sălbatică
o făceam să tresalte
bând plăcerea din stele.
-->
Comentarii