E-o ploaie violetă peste lume,
Cu murmur fin sau ropot din tenebre,
Valsează norii peste mări în spume,
Ce mâine-or plânge zările funebre,
O ploaie jucăușă în fiorduri,
Cu-atingeri tandre, parcă de mătase,
Discută pescărușii-n dezacorduri,
Plonjând prin ceața frântă sub grimase.
Cad stropii gingași, rupți din ametiste,
În poala unui suflet fantomatic,
Inundă fericirile-i turiste,
Pierdute prin destinul acromatic.
Pătrunsă-s până-n oase de-amorțire,
Mă roade umezeala ca un vierme –
Furtună într-o falsă dezmințire,
Mustește trupu-mi sclav sub epiderme.
E-un straniu zbor al gândului în noapte,
Se frânge universul printre stele,
Pe buza sorții-s ultimele șoapte
Și ploaia din iluziile mele...
-->
Comentarii
Florin Căprar, mulțumiri sincere pentru popas, cuvintele de apreciere și vot! Cu drag,
Foarte frumoase versuri! Admiratie!