Am numărat plopii şi întâmplător erau fără soţ
ştiau ei ceva poetic din trecut.
Vroiau să-mi spună despre efemer
dar s-au mulţumit să suspine din frunze,
să nu mai aştepte şi au plecat de pe străzi
fără să-i vadă nimeni cum plâng neînţeleşi.
Degeaba întorci capul, farmecul s-a pierdut
nici măcar teii pe care i-au întâlnit
nu mai aveau floare,
nici tu nu mai erai la izvor pe prund,
doar o batere de vânt prin gânduri
fără armonia pădurilor
acum retezate de vremuri potrivnice
cuvântului adormit între brazdele morţii.
Florile de plai nu mai au niciun rai
au doar cetină putrezită de brad
unde fără mirosul codrilor cad în iad.
-->
Comentarii