plouă
toamnele vin cu despletiri de frunze
într-un concert de dor vivaldian
cocorii desenează geometrii pe cer
triunghiuri care urcă dealuri sure
se-ascund apoi în nori până ce pier
lăsând în urmă răni de roșu-aprins
și-n suflete melancolii ascunse
coboară seara pe pădurea-n flăcări
mormânt de liniști cade în abis
prin umbrele ce plâng adesea-n noi
și ne ucid ultimul nostru vis
plouă la toamne grele peste mine
ca-ntr-un potop de ape infernale
un amalgam de ieri de azi de mâine
cu clipe calpe searbede banale
din când în când mai plouă și cu vise
doar logodind iubirea printre ploi
să nu uităm că ne-am iubit și noi…
vineri, 27 septembrie 2013

Comentarii
Minunate ganduri si simtiri! Multumesc,pentru acest moment!...m-a atins.
-semn de admiraţie!
Admiraţie! Mi-am umplut sufletul de frumos!
,,se despletesc copacii de verde"
coboară seara pe pădurea-n flăcări
mormânt de liniști cade în abis...
un tablou superb!