Plouă monoton

Plouă monoton şi n-am ce număra,
mă gâdilă-n urechi picurile căzute din streaşină,
sunetul aproape-mi place ca o melodie veche
ambientală, în surdină.

Simt o singurătate cum rupe tăcerea
ca o amintire venită desculţă prin apă
într-un susur interminabil.

Seara-mi pare o rezolvare deşteaptă,
o lumină difuză strecurată printre nori
cu o altă aşteptare.

Va fi o noapte liniştită
cu distilări de sentimete,
tu n-o să spui nimic împotrivă,
ochii tăi se ridică şi coboară mereu,
măsoară dimensiunea unor dorinţe de viaţă
şi carnivori se hrănesc cu ele.
★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->