Pașii mei miros a verde, a străfunduri de pădure,
Și-aș rămâne-n primăvară pe sub poalele-i obscure,
Să mă-mbăt cu glăsuirea păsărilor cântătoare,
Să mă spăl cu roua rece și să mă usuc la soare.
.
Și-n desimea neatinsă de securile hulpave,
Mângâi scoarța crăpăcioasă fredonând domol octave,
Ascult freamătul când boarea trece prin frunzișul care
Își mai schimbă din nuață cerând ploi spre vindecare.
.
Calc ușor ca să nu sperii nicio gâză adormită,
Și să nu strivesc absurdă, melci, gândaci sau vreo termită,
Urmăresc o veveriță cum se zbenguie-n șiroaie,
Și-aș sălta pădurea-n brațe de-ar veni apa-n puhoaie.
.
Cade ploaia, bate vântul și apleacă în vocale
Ramuri care strigă-n verde versurile-mi muzicale.
-->
Comentarii
SALUTĂRI ȘI FELICITĂRI!
(de sub) „..... frunzișul care
Îți mulțumesc, Lenuș.
Încântată de trecere,
domnule Bidulescu!
Vă mulțumesc, domnule Nitu!
Felicitări!
În pădurea-n care plouă,
De trei ori pe săptămână,
Un vulpoi și cu-o vulpiță
Merg ținându-se de... coadă!
Superb, felicitări suflet minunat!
https://revistacronostaifaslierar.wordpress.com/2020/05/10/ploua-n-...