Alunecă petale peste amintiri,
Poate cândva ne vom mai întâlni,
Când albe petale ne vor troieni,
Să ne ascundem printre trandafiri.
Noaptea se preface în șoapte,
Trandafirii atinși de rouă au înflorit,
Stelele nopții bine ne-au acoperit,
Felinare aprinse în altă noapte.
Tu îmi veghezi mereu somnul,
Poate cândva ne vom mai întâlni,
Un zâmbet printre lacrimi va veni,
Liniștea nopții o tulbură doar vântul.
Noaptea înflorește în zile senine,
Prin zorii strălucitori al zilelor de vară,
Timpul printre petale iar zboară,
Visele nopții clipesc încet în mine.
Un cântec ce sporește, tot mai sonor,
Poate cândva ne vom mai întâlni,
Multe petale vom mai aduna în ani,
Ascult simfonia altei veri, mă înfior.
Un cântec, ca odinioară, bine știut,
Ascund prin liniștea aurie a dimineții,
Lacrima printre foile vechi ai cărții,
Pe acordurile chitării soarele-i adormit.
10.04.2019
-->
Comentarii