POATE TE VEI OPRI
Rătăcesc printr-o lume cu gându' la tine
şi nu mai ştiu ce faci de ţi-e rău sau bine,
prin tunelul timpului caut anotimpul iubire,
chiar dacă amintirea pare a fi o nălucire.
Rătăcesc printr-o lume cu gându' la tine
şi nu mai ştiu ce faci de ţi-e rău sau bine,
prin tunelul timpului caut anotimpul iubire,
chiar dacă amintirea pare a fi o nălucire.
Timpul a mutat tăcerile mereu, în alt loc
dar tristeţii nu i-a găsit leac şi nici soroc,
doar în gânduri suntem mereu aproape
şi ne căutăm privirile prin oglinzi de ape.
Dar, poate te vei opri pe pragul toamnei
ca să priveşti ochi şi zâmbetul doamnei,
făcând să-nvioreze miresmele-ntre noi,
dar amintindu-ne de-un anotimp cu ploi.
Rătăcesc printr-o lume stingheră, ireală,
ţi-am fost gând şi-ntâlnire providenţială,
dar am rămas tăcerea pusă-ntre cuvinte
şi-nveşmântată cu dor, ca să mă ţii minte.
3 Februarie 2016 - MIT
-->
Comentarii
Multumesc frumos, Lenuş Lungu, pentru lectura si apreciere!