... voiam sa ştii c-a înfrunzit uitarea
Pe zidul necuprinderilor noastre
Lipind şi dezlipind ferestre de duminici
Crângul de braţe înrobite spaimei
Adăogând amiezelor din coapsa nopţii
Arborii lumii-ntinşi la drum
Urarea ochiului ştiut îşi pleacă
Lacrima verdelui pământ
De mă întrebi
i-atâta strălucire de ochi verde
podeai cu litere de-o şchioapă marea
odată cu lasarea-mi peste ploi
e lună plină-n sufletul cuvintelor
zidite cu mortar de sînge viu
iertării noastre poate că-i eram
acel ceva ce atingeam abia...

Comentarii
e lună plină-n sufletul cuvintelor
zidite cu mortar de sînge viu" Frumos!
"e lună plină-n sufletul cuvintelor
zidite cu mortar de sînge viu"...interesant amestec de cuvinte.

Buna seara tuturor .multumesc Gabriela,tot respectul Lenus.imi sunteti aproape.imi doresc din tot sufletul sa revin in tara,
Frumoase versuri!