Voi staţi şi acum la poartă… zidiţi în aşteptare,
Pe banca de lemn, două cruci curtate de uitare.
Câteva amintiri mai stau agăţate de drum.
Estompându-se încet în cimitirul de fum.
Aducerile aminte mai caută o cale,
Peste apa Gurghiului tinereţilor mele.
Voi aţi coborât în rădăcini cu podurile.
Adulmec la fel că ieri în nări mirosurile…
De lapte proaspăt muls, cânepă uscată la soare,
Visând la câmpuri de flori prinse-n ţesute ştergare.
De iarbă sub coasă, de fânul urcat în şură,
Miresme din odihna amiezilor de vară,
De pere coapte, de prunele strivite-n livadă,
Plecate în iarbă preaplinul de roade să-i vadă.
Ascult încă tocând ţapine-n păduri pe coastă,
Scârţâitul albastru sculptat în vechea poartă.
Era un dud în faţa casei, cu dude negre, mari,
Un măr bătrân, uşor aplecat de mere albe tari.
Era-ţi voi, acum sunt eu la cap de pod o aşteptare,
O lumea în amurg încet cu mine azi dispare .
-->
Comentarii
Recitita cu drag!
dar lasi in urma un pod (peste timp) de neuitare, cu temelie de vers