Am făcut, din Zidul Berlinului, podul de flori;
Neconsolidat, s-a dărâmat de, cel puţin, două ori:
Întâi, Prutul s-a umflat de lacrimi şi l-a luat,
Şi-a băgat, apoi, dracul coada şi l-a ruinat.
A fost vândut pentru arginţii nebunilor;
Isprava s-a continuat cu podul minciunilor.
Năvalnic, s-a insinuat controlul păgân,
La trecerea peste podul făcut de stăpân.
Timpul se scurge; nu aşteaptă îndemn.
Spaţiul s-ar putea curba, la un semn!
Acum, e momentul! Avem nevoie de pod!
Altfel, ne-am putea înstrăina de tot!
Chiar dacă s-ar reduce la o simplă grindă orizontală,
Podul este cea mai vizibilă formă de arhitectură socientală!
Să facem din sufletele noastre un pod de oţel
Şi,-apoi, să obligăm Prutul să treacă pe sub el!
Chişinău, Republica Moldova, 2O16, 11 octombrie
-->
Comentarii