Se-ntinde podul între cer şi pământ, zilele astea.
Privesc cu ochii, şlefuirea de brad a crucii,
legătura de verde inscipţionat în adânc
şi ospăţul cu vase pline şi ulcele cu vin, curg
în limbi de foc.
Coboară toţi la masă,
se sare peste foc
într-un joc nebunesc,
căluşari roiesc de sus în jos şi jos-ul e sus, fără limbi neştiute.
Tată, ne-ntâlnim să sporovăim în trei, din nou, eu, tu şi sufletul.
Ramuri de tei sau de nuci ne-nconjoară şi tăcerea e şoaptă de dor.
Asta e viaţa sau cealaltă? Nu ştiu nici eu...
29.05.2015, ora 21,51’
-->
Comentarii