Poem

Poem 


Câte gânduri mă poartă,câte doruri în versuri, 
să clădesc o cetate sub vântul schimbării, 
vreau şi tu că să afli,despre taina-nţelesuri, 
răstignirea mea sfântă,din rugul tăcerii. 

Vreau să-ţi spun încă odată, n-am iubirea robie, 
nu-s actor într-o piesă, nici în rol secundar, 
nici blestem nu mă simt, nici câştig ce-o să vie, 
autor de scenarii, retrăind un coşmar. 

Sunt atât, o iubire...îmi pare, ţi-am spus, 
plantată în mine şi dor şi mişcare, 
am glasuri şi-n ochi şi-n doruri de spus ,
actor ce-a greşit, maestre...iertare ! 

Sunt cuvântul rostit ...în veci neuitării, 
nescrisă ta piesă,retrăind doar un mit, 
iubirea în taină,din taina înserării, 
eroul din piesa...cu final fericit. 

Inventez doar decoruri,fără roluri transpuse, 
două inimi, un rol şi o replică...una 
destinaţii visate, dar de nimeni impuse, 
când se trage cortina, vom vorbi doar cu luna.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->