Trecu şi luna asta, iarna este-n agonie,
afară-i ceaţă. Nu e vânt şi nu-i soare;
ca să nu mor de blazare şi urâtă sihăstrie
mă plec vouă, ce m-aţi uitat cu venerare.
Mă tot arde tăcerea spânzurată-n casă,
când iubirea se ceartă cu marea sfidare;
mi se usucă sufletul de viaţă greţoasă,
vouă vă surâd, ce iubiţi cu înstrăinare.
Amintirile dragi şi negările hidoase,
îmi bântuie fiinţa pârjolită-n blestem;
ca să-mi fie clipa rai şi zilele generoase,
v-am scris astăzi, acest desuet poem.
Comentarii
Mulţumesc, d-na Gabriela Mimi Boroianu!