Poem desuet

Trecu şi luna asta, iarna este-n agonie,

afară-i ceaţă. Nu e vânt şi nu-i soare;

ca să nu mor de blazare şi urâtă sihăstrie

mă plec vouă, ce m-aţi uitat cu venerare.

Mă tot arde tăcerea spânzurată-n casă,

când iubirea se ceartă cu marea sfidare;

mi se usucă sufletul de viaţă greţoasă,

vouă vă surâd, ce iubiţi cu înstrăinare.

Amintirile dragi şi negările hidoase,

îmi bântuie fiinţa pârjolită-n blestem;

ca să-mi fie clipa rai şi zilele generoase,

v-am scris astăzi, acest desuet poem.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->