poemul

Poemul... 

Poemul acesta se naşte din noi, 
nelinişti, iubito, toate silabe, 
cu ţărmuri de mâini, 
cu visele ploi, 
la streşini să spele, doar zorile 
dalbe.

Poemul ce-l scriu, e ploaia-n cuvinte, 
furtuni fără aripi, 
din umbrele zării, 
depărtarea-i senină, în aduceri aminte, 
doar taina-i rămasă, 
târziul mirării.

Îmi scriu azi poemul, sub ochii-ţi senini, 
doar cuvântul, iubito, 
mai calcă-n răcoare, 
ne ştiu trecători, ne ştiu 
rădăcini, 
pământul cu ierburi, 
rămas sub picioare.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

AureliaAlbAtros a postat o postare pe blog
Acum 8 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 24 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 24 minute
AureliaAlbAtros a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean Corabia deşertului în urcuşul ascezei – epilog
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->