Spune-mi cum să-mi scriu poemele
şi cine să le rostească în gând?
Lacrima florilor să se topească
într-un mir mângâiat de miros.
Păsările îndepărtează amurgul,
cu cântece care sfâşie tăcerea
şi cad pe straşina umbrelor clipele.
Mâinile cu palmele făcute căuş
adună lumina rece a stelelor.
La-ntoarcere pe drumul înserării
cu ceasul potrivit la tainele nopţii;
îngheaţă orice mişcare.
Nu mai ştiu niciun cuvânt,
să-i brodez lumina pe margini,
să-i torn în vocale dorul din suflet
şi să-l trimit la tine.
Aşteaptă poemul de seară;
are roţi cu osii din flori,
o caleaşcă boierească
în care-ţi urci universul şi vii.
-->
Comentarii
Dan, să avem seri minunate, mulţumesc pentru apreciere.
Mulţumesc dle Muntean pentru deosebita postare.
Mircea, mulţumesc pentru continuare.
Lenuş, mulţumesc pentru popas şi apreciere.
Aşteaptă poemul de seară;
are roţi cu osii din flori,
o caleaşcă boierească
în care-ţi urci universul şi vii.
Un poem de seară care mă fascinează prin farmecul lui ! Felicitări Llelu !
și, continui eu, la adresa muzei:
Te-aştept, stăpâna gândurilor mele,
– Ţi-aştern în cale un cer cu stele