De la genunea lumii
Înainte de a ţi se naşte muma,
Când universul se crea pe sine
Şi apoi omul,
Tu ţi-ai muiat degetele şi pana
În sângele neamului tau
Şi l-ai binecuvântat
Pentru a se întrupa în poeme.
Dupa mersul soarelui
Rotund ai tânjit
Şi te-ai născut din nou
Uns cu agheazma bătrânelor ceasloave,
Din cântec amar,
Lumină din lumină,
Şi piatră de statornicie.
Apoi ţi-ai zidit părinţii şi iubirile
În vers,
Pentru ca leagăn să fie durerii,
Cetate de scaun bucuriei
Şi niciodată mormânt.
Cluj-Napoca 1971
-->
Comentarii