Poezia e sublimă, mulți o scriu și o trăiesc,
Sufletele le animă, simplu, franc și omenesc,
Alții au făcut din ea, scop în sine, mod de viață –
Nu că ar fi o belea, însă au lansat pe piață
Cărticele cât caietul pe care le vor volume,
Reclamă cu berechetul, și-au umplut cu ele-o lume.
Alții, firoscoși din fire, au făcut un scop în viață,
Să despice în neștire tot ce-a apărut pe piață,
Nescriind în viața lor nici măcar o poezie,
Critică cu-atâta spor oamenii cu fantezie
Și putința de a scrie, poate bine, poate rău,
Orișicum o poezie e precum copilul tău;
Poate fi și imbecil, pentru tine e erou –
Poți să critici mai subtil, nu să dai cu maiu-n ou –
Numai mintea strălucită are și subtilitate:
Critică, punând pe-orbită idei de utilitate,
Construiesc, nu doar dărâmă zidurile de cetate,
Iar cuvântul lor animă, fără ubicuitate.
Dar desigur, sunt în lume mulți chemați, puțini aleși,
Cei ce critică cu glume sunt mai bine înțeleși.
Poezia va rămâne o regină între arte,
Priceput e orișicine n-are sufletul pe moarte,
Să o scrie, s-o citească și să tragă-nvățăminte,
Critica s-o folosească pricepuții, că-i cuminte!
-->
Comentarii