Poezia e sufletul poetului
Ce mângâie hârtia cu șoapte de dor,
Rostite cu vârful penelului
În versuri ce poate-l fac nemuritor.
Poezia este ca vântul
Care suflă în corabia sufletului
Tălmăcindu-i cuvântul
Ce devine asemenea leacului.
Poezia e dulce ca mierea
Sau amară ca fierea uneori
Ea mângâie durerea
Sau îți alungă somnul până-n zori.
Poezia e ca o fecioară
Care se lasă curtată de poet
Cu gândul ca să o ceară
Alene să danseze-un menuet.
Poezia, da, ea poezia
Hrănește spiritul și trupul
Precum pe zei ambrozia
Și te determină să-ai scrupul.
-->
Comentarii
Mulțumesc pentru lectură și citat, doamna Cârjeu!
Poezia este ca vântul
Care suflă în corabia sufletului
Vă mulțumesc tuturor, pentru lectură și aprecieri! Cu drag!
Fineţe poetică...
Mulţumim frumos.
NELU PREDA, HERMOSO POEMA, ME GUSTO MUCHO AMIGO. ABRAZOS.
Mulțumesc frumos!