Poezia ne-a unit iubito,
m-ai vrăjit cu versul suav,
şterge din tine pentru totdeauna
cuvântul rece denumit tristeţe.
În nopţile de aşteptare, lungi
aud adierea vocii tale în inimă,
nu mi-o frânge ;
iradiază infinită iubire .
Transformă-n realitate visul făurit
în serile de vară cu amor intens
înainte ca flacără iubirii să se stingă,
întoarce-te la mine !
Poezia ne-a unit pe veci iubirea,
străbat cu ochii minţii îngustele poteci
din muntele semeţ ce ne-a fost gazdă,
pe lacul de cleştar acoperit de frunze îngălbenite
ne-am sărutat în luntrea îmbătrânită
şi ţi-am şoptit timid că te iubesc.
-->
Comentarii