rătăcesc cumva oblic
nu mai există atracţie
maşinile plutesc grave deasupra
șoselelor
copacii se-apleacă-ntr-o parte
păpuşarii fac tumbe
se încurcă în sfori
clovnii
se-neacă-n „alcooluri”
toate sticlele-s strâmbe
spargem seminţe-n dinţii
înegriți de carii
omorând timpul
mâncăm cu mâna stângă
ne aruncăm oasele însângerate
spre nori
ploaia cade aiurea
pe-alături
cineva
din umbră
se-amuză grotesc
amestecul limbilor
pare o glumă
să trăieşti oblic
printre romburi
e mai greu
Polul Nord a luat-o spre sud
așteptăm sloiuri…
-->
Comentarii
Sunt lucruri care nu se pot spune direct și care se adresesază inteligenței fiecăruia!
Ai înțeles greșit! Am scris că orgoliu meu vizează alte ținte, nu că ar fi delicat. Țintele vizate sunt delicate! Sau așa cred...
Nu-mi plac „exemplificările”! Înțeleg când este ceva de înțeles, iar „orgoliu” meu vizează alte ținte! Mai delicate...
Chiar nu înțeleg! Nu există nici o asemănare în afară de titlu! Poza mi se pare mai sugestivă! Mulțumesc, totuși, pentru vizită!